TICS'I, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spaţiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înţesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. si refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsu'i vb. IV] - Et. nec.
Sursă : DEX'98 (53618)  - ana_zecheru

TICS'I vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.
Sursă : Sinonime (214739)  - siveco

tics'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. tics'esc, imperf. 3 sg. ticse'a; conj. prez. 3 sg. si pl. ticse'ască
Sursă : DOR (288567)  - siveco

A TICS//'I ~'esc tranz. (lucruri) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spaţii limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.
Sursă : NODEX (356847)  - siveco